6 mai 2014

”Bibliotecile știinţifice: prezenţe și perspective în viitor”
     Se afirmă că ”biblioteca este patria cuvintelor, care mereu au avut ceva de spus”(Octav Bibere), aceasta se confirmă prin faptul ca ea, fiind o instituție de cultură, în care se adună, se organizează și se păstrează fonduri de publicații (cărți, reviste etc.) și manuscrise, în decursul întregii sale istorii a asigurat procesul de informare şi documentare a cititorilor,  a cercetătorilor, a savanţilor  atît prin metode tradiţionale, cît şi prin utilizarea tehnologiilor informaţionale, în sprijinul activităţii de cercetare şi instruire.
  Fiind o instituţie cu profil enciclopedic care învaţă şi informează, este totodată şi vectorul principal  al accesului la informaţia ştiinţifică,  şi are o contribuţie importantă la creşterea nivelului de competitivitate pe plan intern şi internaţional, scopul căreia este asigurarea accesului la documentele din colecţii şi asistenţa informaţională complexă. Deci, în evoluţia sa, biblioteca se situează  la răscrucea unor transformări majore produse de factori principali ce influenţează activitatea de zi cu zi, şi oferă noi spectre infodocumentare care permite societăţii umane să dezvolte şi să asigure o asistenţă informaţională a cercetărilor ştiinţifice fundamentale şi aplicative.
Azi, în societatea informaţiei,  cultura digitală îşi impune propriile valori, care intră de multe ori în contradicţie cu cele ale culturii tiparului. Problemele ridicate de suportul electronic - arhivarea pe termen lung a resurselor electronice, fluiditatea textelor disponibile în Internet, anonimatul şi subiectivitatea facilitate de reţeaua globală - sunt tot atâtea provocări pentru modul de gândire specific omului format în cultura tiparului. Și astfel, biblioteca științifică trebuie să acționeze pe două planuri, devenind o structură de tip hibrid, care integrează toate  tipurile de documente pe toate tipurile de suporturi şi furnizează servicii atât local, cât şi la distanţă, folosind mijloace tradiţionale, dar şi electronice. Această structură îi asigură o reafirmare a statutului bibliotecii de spaţiu democratic al cunoaşterii în viitor,  având tendinţa utilizatorilor de a utiliza și a accesa din ce în ce mai mult sursele de informare pe suport electronic.
     Astfel, cititorii bibliotecilor științifice din R. Moldova (BȘ ASEM, BTȘ A UTM, BRȘA a USM, BȘU Bălţi, BȘC ”A. Lupan”, BȘ a Un. De Medicină) dețin și dispun de o gamă de servicii în prezent, atît colecții de documente tradiționale, CD, cât  şi baze de date (precum Springer, Agora, Oare, Hinari, Ebsco, Elsevier ş.a.) care asigură sistemul de asistenţă informaţională a cercetărilor ştiinţifice fundamentale şi aplicative.
O altă problemă cu care se confruntă bibliotecile în prezent este formarea profesională continuă a cadrelor bibliotecare care a fost şi rămâne a fi una din cele mai stringente probleme, în deosebi acum, când au loc schimbări spectaculoase în toate domeniile, inclusiv, în domeniul tehnologiilor informaţionale, care se dezvoltă într-un ritm accelerat. Pentru a face faţă noilor cerinţe înaintate de societatea informaţiei, bibliotecarii din instituţiile de învăţământ încearcă să-şi actualizeze cunoştinţele şi deprinderile, utilizând, în acest scop, toate posibilităţile şi oportunităţile.
 Pe parcurs, însă, situația se schimbă datorită Asociaţiei Bibliotecarilor din Republica Moldova (ABRM) care a luat asupra sa misiunea și  a fost iniţiatoarea antrenării bibliotecarilor în acţiuni de formare continuă profesională cu  participarea la activităţi de instruire.  Astfel, bibliotecarii au beneficiat de acţiuni de formare continuă: mese rotunde, ateliere, training-uri pe cele mai diverse teme şi probleme de activitate profesională, fiind asiguraţi şi cu un suport informaţional în mape. Şcoala de Biblioteconomie a impulsionat şi stimulat bibliotecarii pentru schimbarea mentalităţilor şi atitudinilor privind dezvoltarea profesională, formarea continuă, actualizarea cunoştinţelor teoretice şi deprinderilor practice şi, nu în ultimul rând, pentru o comunicare profesională cu colegii de breaslă.
Un nivel înalt al calităţii educaţiei nu poate fi atins fără formarea culturii informaţiei, și pornind de la ideia că Biblioteca rămâne a fi instituţia care învaţă, ghidează, informează și îndrumează, pune la dispoziția tinerilor colaboratori dornici de afirmare un nou serviciu în scopul facilitări activității de programare, cât și menținerea în vogă a publicațiilor - crearea blogorilor. Prin care estimăm că în viitorul apropiat  va fi din ce în ce mai folosit ca instrument de marketing şi relaţii publice al bibliotecilor de orice tip. Acest nou serviciu de utilizare a site-uturilor propune de a îmbina cartea științifică cu alte servicii, de partajare a imaginilor video pentru diseminarea unor filme de prezentare a bibliotecii, a unor tutoriale etc., poate constitui o metodă de promovare cu impact foarte mare. Într-un cuvânt, timpul pe care studenţii îl petrec în mediul online ar trebui să fie mult mai bine valorificat în scopul atragerii lor către folosirea resurselor bibliotecii.
 Ţinând cont de popularitatea din ce în ce mai mare de care se bucură reţelele de socializare ca facebook, twitter, flickr, myspace, you tube ș.a., la fel sunt nişte strategii de promovare şi comunicare a informaţiei care deservesc comunităţiile cu succes, cu diversele servicii şi oferte. Iar  mediul de afaceri  extrem de competitiv în care ne găsim astăzi, necesită eforturi majore de promovare și de comunicare a celor mai bune produse, celor mai noi și mai interesante servicii.
   Astfel, impactul instrumentelor în activitatea de dezvoltare tehnologică şi nevoia de informare tot mai rapidă a utilizatorilor are impact major asupra profesioniştilor din domeniul informării. De aceea, fiecare bibliotecar trebuie să ţină pasul cu mediul informaţional aflat într-o continuă şi rapidă schimbare, trebuie să-şi dezvolte abilităţi de a mânui aceste instrumente şi tehnologii multimedia, de a lucra în reţele, de a accesa, prelucra şi a utiliza resursele noi. Bibliotecarul trebuie să cunoască orice instrument pentru a putea oferi servicii informaţionale de calitate.
Deci, putem afirma că biblioteca la etapa actuală se situează într-o poziţie privilegiată în contextul „noii alfabetizări",  alfabetizarea informaţională, având la dispoziţie un personal familiarizat cu conceptele de bază ale culturii informaţiei. Mai putem afirma, cu aceeaşi convingere că supravieţuirea bibliotecii ca instituţie nu poate fi garantată, dacă ea rămâne insensibilă la schimbările din jur sau dacă nu se adaptează la ele cu suficientă rapiditate.
În concluzie,  conchidem  că viitorul atât al bibliotecilor universitare, cât şi al profesiei depinde în mare parte de programele educaţionale de formare iniţială profesională şi de formare continuă a specialiştilor din domeniul infodocumentar, care ar trebui să răspundă nevoilor de pregătire şi dezvoltare profesională, inclusiv şi în utilizarea tehnologiilor informaţionale, care pare a fi un examen destul de serios unde sunt puse pe cântar cunoştinţele, competenţele şi abilităţile bibliotecarului ca specialist profesionist şi cercetător.   De aceea, resursele umane sunt definitori pentru identitatea şi imaginea instituţiei infodocumentare, şi trebuie permanent motivaţi şi încurajaţi pentru a-şi asuma şi construi un traseu propriu de formare continuă, pentru a-şi menţine şi dezvolta competenţele profesionale, pentru a diversifica metodele de formare continuă.
 Prin intermediul celor expuse, am încercat, în termeni generali, o succintă expunere a celor mai importante criterii de succes pentru bibliotecile universitare în prezent şi în viitorul apropiat. Un element esenţial, poate şi cel mai important, este răspunsul la întrebarea dacă în mod separat, o bibliotecă universitară ca instituţie informaţională centrală a universităţii reuşeste să se adapteze la evoluţiile internaţionale. Aici va fi indispensabilă renunţarea la multitudinea obiceiurilor profesionale devenite dragi şi acceptarea înainte de toate, ca interesele utilizatorilor să fie măsura de evaluare a muncii în bibliotecă. De aceea, biblioteca este un factor important în dezvoltarea culturi societăţii şi afirmării acesteia, deoarece după cum afirma cineva, fără bibliotecă ce ne-ar mai rămâne? N-am mai avea nici trecut şi nici viitor. Ea -biblioteca este o uşă spre numeroase vieţii, este un frigider de conservare a gândurilor.

 A elaborat: Parascovia Covali

3 mai 2014

BIBLIOTECARUL - PERSONALITATE ENCICLOPEDICĂ

După cum afirma cineva, ”cartea este o luminiţă pe care altcineva a aprins-o pentru tine să-ţi lumineze clipele de singurătate", astfel este  şi meseria de bibliotecar, cel care  îndrumă şi sfătuieşte  cu  voce călduroasă, este asemeni unei candelabru ce luminează gândul oricărui cititor începător  ce păşeşte templul cunoaşterii – biblioteca. Bibliotecarul, prin instituţia pe care o serveşte şi la a cărei funcţionare contribuie, deţine un loc aparte, deosebit de important, în viaţa cultural ştiinţifică a societăţii. De asemenea, bibliotecarii au fost primii care,  i-au pus pe elevi şi pe studenţi în contact cu cartea, le-au cultivat dragostea pentru lectură, setea pentru cultură sau au sprijinit idealurile culturale.  Multă vreme  a deţinut şi deţine în continuare  prioritar rolul de custode, însărcinat cu păstrarea în condiţii sigure şi bune ale acestor bunuri culturale şi ştiinţifice - cărţile.
Bibliotecarul este un element stimulator, care nu se mărgineşte a fi numai un custode al depozitului de gândire şi artă, ci caută să fie un difuzor al culturii ce sălăşluieşte în incinta instituţiei cărţilor. El este un sacerdot al culturii cărţii şi nu poate fi decât un intelectual foarte informat, dinamic şi creativ. El nu este un funcţionar pasiv, ci un factor stimulator, care caută, cu orice prilej, să pună în mişcare cartea, fiind   un îndrumător al cititorului începător pe care îl poate modela prin sfaturile sale, în procesul evolutiv al lecturii.
Bibliotecarul trebuie să ducă o muncă într-adevăr diferenţiată în raport cu profilul bibliotecii sale şi al cititorilor care o frecventează, întotdeauna trebuie să dispună de o cultură enciclopedică,  să utilizeze cele mai variate modalităţi de activare specifică, totdeauna determinate de voinţa dezvoltării armonioase a personalităţii umane, ce corelează structura fondului de publicaţii cu setea şi necesităţile de lectură ale cititorului. Aria lui de investigaţie trebuie să fie servită de cele mai moderne metode şi mijloace ale informării, graţie cărora el trebuie să poată pune la îndemâna cititorului ultimul document, ultima cercetare.
Bibliotecarul nu este însa numai atât: mijlocitor între carte şi lector! El este şi trebuie să fie mai mult decât un gestionar rece şi corect. El este un stimulator al gustului pentru lectură, un sfătuitor al tinerilor mai ales al celor care caută în cărti răspunsuri la marile probleme existenţiale, sau care vor doar să se delecteze cu literatura de orice tip.
Meseria îi cere bibliotecarului să fie dispus, pe toată durata activităţii sale, la receptarea a tot ceea ce este nou în domeniul cultural şi ştiinţific, să fie în stare să sesizeze marile curente şi tendinţe ale evoluţiei culturale şi ştiinţifice în sfera transmiterii informaţiilor, să fie în stare să identifice noile surse şi modalităţi de documentare. Un bibliotecar urmăreşte şi trebuie să ştie să aprecieze cum anume evoluează sistemul editurilor de cărţi, nu numai datorită atribuţiilor sale profesionale, ci şi pentru că, în era globalizării, se simte şi mai răspunzător de păstrarea identităţii culturale a propriei naţiuni, a limbii pe care  s-au creat atâtea valori culturale ale poporului său. Trebuie să observe în ce măsură se promovează în politica editorială istoria, limba şi literatura naţională - principalele domenii ale păstrării identităţii naţionale.  Astfel, se contribuie la impulsionarea sintezei gândirii, proprie ştiinţelor naturale şi a celor umaniste. 
Bibliotecarul, practicând cu conştiinciozitate şi responsabilitate meseria sa, poate face  ca biblioteca unde lucrează să fie transformată într-un centru cultural ştiinţific, rodul unei minţi sclipitoare,  unicul loc în care liniştea sufletească şi dorinţa de citit se unesc, iar problemele, necazurile, grijile dispar fără nici un semn. Atunci când păşeşti într-o bibliotecă, intri cu sau fără voie într-un paradis al cărţilor, unde lumea fantastică nu mai are graniţe. „Templu sfânt al cunoaşterii”, biblioteca este pentru mulţi dintre noi oaza de linişte sufletească pe care preoţii o propovăduiesc creştinilor care visează la Paradisul etern.
Scriitorul francez  Antoine de Saint-Exupéry, afirma că „singurul adevăr este pacea cărţilor”. Adevărul pe care Dumnezeu l-a dăruit omului, aşa cum i-a oferit darul cunoaşterii. În Paradisul visat sau imaginat de fiecare dintre noi putem afla acest adevăr al cărţilor, cunoaşterea pe care paginile scrise o ascund, pacea şi seninul oferite de cuvântul lui Dumnezeu sau pur şi simplu tainele sufletului omenesc.

Dragi Bibliotecarii,  
Cu prilejul Zilei Bibliotecarului – 23 aprilie 2014, Vă dorim cele mai cordiale urări de bine  şi frumoase împliniri profesionale, prosperitate materială, bucurie şi fericire personală. Fie ca Lumina Cărţii pe care o răspândiţi pretutindeni să lumineze şi în anii ce vin sufletele şi cugetele noastre, îndrumându-ne către viitorul cel bun!

A elaborat:

Parascovia COVALI