3 mai 2014

BIBLIOTECARUL - PERSONALITATE ENCICLOPEDICĂ

După cum afirma cineva, ”cartea este o luminiţă pe care altcineva a aprins-o pentru tine să-ţi lumineze clipele de singurătate", astfel este  şi meseria de bibliotecar, cel care  îndrumă şi sfătuieşte  cu  voce călduroasă, este asemeni unei candelabru ce luminează gândul oricărui cititor începător  ce păşeşte templul cunoaşterii – biblioteca. Bibliotecarul, prin instituţia pe care o serveşte şi la a cărei funcţionare contribuie, deţine un loc aparte, deosebit de important, în viaţa cultural ştiinţifică a societăţii. De asemenea, bibliotecarii au fost primii care,  i-au pus pe elevi şi pe studenţi în contact cu cartea, le-au cultivat dragostea pentru lectură, setea pentru cultură sau au sprijinit idealurile culturale.  Multă vreme  a deţinut şi deţine în continuare  prioritar rolul de custode, însărcinat cu păstrarea în condiţii sigure şi bune ale acestor bunuri culturale şi ştiinţifice - cărţile.
Bibliotecarul este un element stimulator, care nu se mărgineşte a fi numai un custode al depozitului de gândire şi artă, ci caută să fie un difuzor al culturii ce sălăşluieşte în incinta instituţiei cărţilor. El este un sacerdot al culturii cărţii şi nu poate fi decât un intelectual foarte informat, dinamic şi creativ. El nu este un funcţionar pasiv, ci un factor stimulator, care caută, cu orice prilej, să pună în mişcare cartea, fiind   un îndrumător al cititorului începător pe care îl poate modela prin sfaturile sale, în procesul evolutiv al lecturii.
Bibliotecarul trebuie să ducă o muncă într-adevăr diferenţiată în raport cu profilul bibliotecii sale şi al cititorilor care o frecventează, întotdeauna trebuie să dispună de o cultură enciclopedică,  să utilizeze cele mai variate modalităţi de activare specifică, totdeauna determinate de voinţa dezvoltării armonioase a personalităţii umane, ce corelează structura fondului de publicaţii cu setea şi necesităţile de lectură ale cititorului. Aria lui de investigaţie trebuie să fie servită de cele mai moderne metode şi mijloace ale informării, graţie cărora el trebuie să poată pune la îndemâna cititorului ultimul document, ultima cercetare.
Bibliotecarul nu este însa numai atât: mijlocitor între carte şi lector! El este şi trebuie să fie mai mult decât un gestionar rece şi corect. El este un stimulator al gustului pentru lectură, un sfătuitor al tinerilor mai ales al celor care caută în cărti răspunsuri la marile probleme existenţiale, sau care vor doar să se delecteze cu literatura de orice tip.
Meseria îi cere bibliotecarului să fie dispus, pe toată durata activităţii sale, la receptarea a tot ceea ce este nou în domeniul cultural şi ştiinţific, să fie în stare să sesizeze marile curente şi tendinţe ale evoluţiei culturale şi ştiinţifice în sfera transmiterii informaţiilor, să fie în stare să identifice noile surse şi modalităţi de documentare. Un bibliotecar urmăreşte şi trebuie să ştie să aprecieze cum anume evoluează sistemul editurilor de cărţi, nu numai datorită atribuţiilor sale profesionale, ci şi pentru că, în era globalizării, se simte şi mai răspunzător de păstrarea identităţii culturale a propriei naţiuni, a limbii pe care  s-au creat atâtea valori culturale ale poporului său. Trebuie să observe în ce măsură se promovează în politica editorială istoria, limba şi literatura naţională - principalele domenii ale păstrării identităţii naţionale.  Astfel, se contribuie la impulsionarea sintezei gândirii, proprie ştiinţelor naturale şi a celor umaniste. 
Bibliotecarul, practicând cu conştiinciozitate şi responsabilitate meseria sa, poate face  ca biblioteca unde lucrează să fie transformată într-un centru cultural ştiinţific, rodul unei minţi sclipitoare,  unicul loc în care liniştea sufletească şi dorinţa de citit se unesc, iar problemele, necazurile, grijile dispar fără nici un semn. Atunci când păşeşti într-o bibliotecă, intri cu sau fără voie într-un paradis al cărţilor, unde lumea fantastică nu mai are graniţe. „Templu sfânt al cunoaşterii”, biblioteca este pentru mulţi dintre noi oaza de linişte sufletească pe care preoţii o propovăduiesc creştinilor care visează la Paradisul etern.
Scriitorul francez  Antoine de Saint-Exupéry, afirma că „singurul adevăr este pacea cărţilor”. Adevărul pe care Dumnezeu l-a dăruit omului, aşa cum i-a oferit darul cunoaşterii. În Paradisul visat sau imaginat de fiecare dintre noi putem afla acest adevăr al cărţilor, cunoaşterea pe care paginile scrise o ascund, pacea şi seninul oferite de cuvântul lui Dumnezeu sau pur şi simplu tainele sufletului omenesc.

Dragi Bibliotecarii,  
Cu prilejul Zilei Bibliotecarului – 23 aprilie 2014, Vă dorim cele mai cordiale urări de bine  şi frumoase împliniri profesionale, prosperitate materială, bucurie şi fericire personală. Fie ca Lumina Cărţii pe care o răspândiţi pretutindeni să lumineze şi în anii ce vin sufletele şi cugetele noastre, îndrumându-ne către viitorul cel bun!

A elaborat:

Parascovia COVALI



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu