După
cum afirma cineva, ”cartea este o
luminiţă pe care altcineva a aprins-o pentru tine să-ţi lumineze clipele de
singurătate", astfel este şi
meseria de bibliotecar, cel care îndrumă
şi sfătuieşte cu voce călduroasă, este asemeni unei candelabru
ce luminează gândul oricărui cititor începător
ce păşeşte templul cunoaşterii – biblioteca. Bibliotecarul, prin
instituţia pe care o serveşte şi la a cărei funcţionare contribuie, deţine un
loc aparte, deosebit de important, în viaţa cultural ştiinţifică a societăţii.
De asemenea, bibliotecarii au fost primii care,
i-au pus pe elevi şi pe studenţi în contact cu cartea, le-au cultivat
dragostea pentru lectură, setea pentru cultură sau au sprijinit idealurile
culturale. Multă vreme a deţinut şi deţine în continuare prioritar rolul de custode, însărcinat cu
păstrarea în condiţii sigure şi bune ale acestor bunuri culturale şi
ştiinţifice - cărţile.
Bibliotecarul este un element
stimulator, care nu se mărgineşte a fi numai un custode al depozitului de
gândire şi artă, ci caută să fie un difuzor al culturii ce sălăşluieşte în
incinta instituţiei cărţilor. El este un sacerdot al culturii cărţii şi nu
poate fi decât un intelectual foarte informat, dinamic şi creativ. El nu este
un funcţionar pasiv, ci un factor stimulator, care caută, cu orice prilej, să
pună în mişcare cartea, fiind un îndrumător al cititorului începător pe care
îl poate modela prin sfaturile sale, în procesul evolutiv al lecturii.
Bibliotecarul trebuie să ducă
o muncă într-adevăr diferenţiată în raport cu profilul bibliotecii sale şi al cititorilor
care o frecventează,
întotdeauna trebuie să dispună de o cultură enciclopedică, să utilizeze cele mai variate modalităţi de
activare specifică, totdeauna determinate de voinţa dezvoltării armonioase a
personalităţii umane, ce corelează structura fondului de publicaţii cu setea şi
necesităţile de lectură ale cititorului. Aria lui de investigaţie trebuie să
fie servită de cele mai moderne metode şi mijloace ale informării, graţie
cărora el trebuie să poată pune la îndemâna cititorului ultimul document,
ultima cercetare.
Bibliotecarul nu este însa
numai atât: mijlocitor între carte şi lector! El este şi trebuie să fie mai mult decât un gestionar rece şi corect. El
este un stimulator al gustului pentru lectură, un sfătuitor al tinerilor mai
ales al celor care caută în cărti răspunsuri la marile probleme existenţiale,
sau care vor doar să se delecteze cu literatura de orice tip.
Meseria îi cere
bibliotecarului să fie dispus, pe toată durata activităţii sale, la receptarea
a tot ceea ce este nou în domeniul cultural şi ştiinţific, să fie în stare să
sesizeze marile curente şi tendinţe ale evoluţiei culturale şi ştiinţifice în
sfera transmiterii informaţiilor, să fie în stare să identifice noile surse şi
modalităţi de documentare. Un bibliotecar urmăreşte şi trebuie să ştie să aprecieze
cum anume evoluează sistemul editurilor de cărţi, nu numai datorită
atribuţiilor sale profesionale, ci şi pentru că, în era globalizării, se simte
şi mai răspunzător de păstrarea identităţii culturale a propriei naţiuni, a
limbii pe care s-au creat atâtea valori
culturale ale poporului său. Trebuie să observe în ce măsură se promovează în
politica editorială istoria, limba şi literatura naţională - principalele
domenii ale păstrării identităţii naţionale.
Astfel, se contribuie la impulsionarea sintezei gândirii, proprie
ştiinţelor naturale şi a celor umaniste.
Bibliotecarul, practicând cu
conştiinciozitate şi responsabilitate meseria sa, poate face ca biblioteca unde lucrează să fie
transformată într-un centru cultural ştiinţific, rodul unei minţi sclipitoare, unicul loc în care liniştea sufletească şi
dorinţa de citit se unesc, iar problemele, necazurile, grijile dispar fără nici
un semn. Atunci când păşeşti într-o bibliotecă, intri cu sau fără voie într-un
paradis al cărţilor, unde lumea fantastică nu mai are graniţe. „Templu sfânt al
cunoaşterii”, biblioteca este pentru mulţi dintre noi oaza de linişte
sufletească pe care preoţii o propovăduiesc creştinilor care visează la
Paradisul etern.
Scriitorul francez Antoine de Saint-Exupéry, afirma că „singurul
adevăr este pacea cărţilor”. Adevărul pe care Dumnezeu l-a dăruit omului, aşa
cum i-a oferit darul cunoaşterii. În Paradisul visat sau imaginat de fiecare
dintre noi putem afla acest adevăr al cărţilor, cunoaşterea pe care paginile
scrise o ascund, pacea şi seninul oferite de cuvântul lui Dumnezeu sau pur şi
simplu tainele sufletului omenesc.
Dragi Bibliotecarii,
Cu prilejul Zilei Bibliotecarului – 23 aprilie 2014, Vă dorim cele mai
cordiale urări de bine şi frumoase
împliniri profesionale, prosperitate materială, bucurie şi fericire personală. Fie ca Lumina Cărţii pe care o răspândiţi
pretutindeni să lumineze şi în anii ce vin sufletele şi cugetele noastre,
îndrumându-ne către viitorul cel bun!
A elaborat:
Parascovia COVALI
